Sursă: Mediafax.ro

Un studiu internațional sugerează că animalele de companie, în special pisicile și câinii, ar putea juca un rol mai important decât animalele de fermă în circulația bacteriei Acinetobacter baumannii, unul dintre cei mai periculoși agenți patogeni rezistenți la antibiotice.

Cercetarea a analizat probe din 17 țări și 33 de specii de animale, inclusiv pisici, câini și cai, fiind comparate cu mii de probe clinice umane. Rezultatele indică faptul că aceste animale pot fi surse de tulpini genetice aproape identice cu cele din spitale, ceea ce ridică semne de întrebare privind riscul pentru proprietarii de animale de companie.

Ce au descoperit cercetătorii despre răspândirea bacteriei în rândul animalelor de companie

Echipa de cercetare a identificat o tulpină numită ST25, prezentă frecvent la pisici, câini și cai. Aceasta a fost aproape identică din punct de vedere genetic cu tulpinile care infectau pacienți în spitale, având o similaritate de peste 99%. În unele cazuri, diferența a fost de doar 0,5%, ceea ce sugerează o circulație directă între animale și oameni.

• Probele au fost colectate din 17 țări, inclusiv din Europa
• Au fost analizate 509 mostre de A. baumannii
• Animalele de companie au fost cele mai frecvent identificate cu tulpina ST25
• Rezistența la antibiotice a fost prezentă în majoritatea tulpinilor izolate
• Diferențele genetice între tulpinile de la animale și cele din spitale au fost minime

Impactul asupra sănătății și măsurile de prevenție

Rezultatele studiului arată că proprietarii de animale de companie trebuie să fie mai atenți la igiena și la riscul de transmitere a bacteriei. Specialiștii recomandă spălarea frecventă a mâinilor după contactul cu animalele și evitarea contactului direct cu zonele infectate.

De asemenea, autoritățile sanitare subliniază importanța monitorizării continue a tulpinilor de bacterii rezistente și a implementării unor măsuri stricte în spitale și clinici veterinare pentru a preveni răspândirea acestor agenți patogeni periculoși.

În concluzie, această cercetare evidențiază necesitatea unei colaborări strânse între medicii veterinari și specialiștii în sănătate publică pentru a limita răspândirea bacteriei și a proteja atât animalele, cât și oamenii.