Sursă: Hotnews.ro
Pe 31 august 2026, se împlinesc 29 de ani de la un eveniment care a marcat profund economia mondială: criza financiară asiatică din 1997, denumită popular 'Criza Tom Yum Kung'.
Citește și: Patronatul IMM Galați a premiat firmele de top din 2025
În iulie 1997, Banca Centrală a Thailandei a decis să abandoneze cursul de schimb fix față de dolar și a permis bahtului să floteze liber. În urma acestei decizii, moneda națională s-a devalorizat rapid, provocând un efect de domino în întreaga regiune. În același timp, Hong Kong-ul a revenit oficial Chinei, alimentând tulburări politice și economice globale.
Evenimentul a avut ca rezultat fuga masivă a capitalurilor din Asia de Est, ceea ce a declanșat o criză economică de amploare. În câteva săptămâni, valul de panică s-a răspândit în Indonezia, Coreea de Sud, Rusia și Brazilia, provocând prăbușirea piețelor financiare și instabilitate internațională.
Impactul devalorizării monedei thailandeze asupra economiei globale
Devalorizarea bahtului a fost catalizatorul unei crize financiare care a afectat întregul continent asiatic și nu numai. În urma acestei crize, datoriile în dolari ale companiilor indoneziene și sud-coreene au devenit imposibil de plătit, iar regimul lui Suharto s-a prăbușit pe fondul tulburărilor sociale. Valoarea wonului sud-coreean a scăzut cu 40%, iar FMI a fost nevoit să intervină cu planuri de salvare de miliarde de dolari.
- Criza a început în Thailanda, după ce economia s-a bazat pe împrumuturi externe ieftine și investiții speculative.
- Valoarea bahtului a scăzut de la 25 la 1 dolar, la 40 de unități.
- Criza s-a extins în Rusia și Brazilia, provocând instabilitate internațională.
- FMI a impus măsuri dure, precum închiderea băncilor și reducerea cheltuielilor publice.
- Impactul a fost resimțit în piețele americane și în economia globală, cu temeri de recesiune.
Responsabilitatea și reacțiile internaționale în fața crizei
Teoriile conspirației au circulat în mediul public, unii acuzând speculanți precum George Soros că ar fi manipulat cursul de schimb. În realitate, criza a fost cauzată de slăbiciuni structurale ale sistemului bancar și de politici economice riscante. Politicienii și bancherii au reacționat lent, favorizând interesele proprii și ignorând riscurile, ceea ce a agravat situația.
Fondul Monetar Internațional a intervenit cu măsuri dure, impunând închiderea băncilor și creșterea ratelor dobânzilor pentru a stabiliza cursul de schimb. Aceste decizii au generat tensiuni sociale, mai ales în Indonezia și Thailanda, dar au fost esențiale pentru limitarea extinderii crizei la nivel global.
Astăzi, la aproape trei decenii de atunci, lecțiile crizei din 1997 rămân relevante pentru gestionarea riscurilor financiare și prevenirea unor noi colapsuri majore.