ULTIMA ORĂ
Cele mai recente știri din GalațiGalați Expres — Sursa #1 de știri din GalațiCele mai recente știri din GalațiGalați Expres — Sursa #1 de știri din Galați
economie

Nasser a închis Canalul Suez în 1956: națiunea care a profitat de pe urma deciziei

Ana Stanescu

Ana Stanescu

2 min citire
Gamal Abdel Nasser în discurs la Alexandria, 1956
Sursa foto: hotnews.ro

Sursă: Hotnews.ro

Președintele Egiptului, nasser" class="entity-link">Gamal Abdel Nasser, a anunțat în Alexandria, în iulie 1956, naționalizarea Canalului Suez, o decizie care a avut impact global. În discursul său, el a menționat de trei ori numele inginerului francez Ferdinand de Lesseps, cel care a construit canalul în 1869, ca simbol al controlului asupra acestei importante rute maritime.

Operațiunea de naționalizare a fost planificată în secret, iar trupele egiptene au ocupat birourile companiei care administra canalul, fără a vărsa sânge. La acea vreme, ofițerii egipteni nu erau înarmați, iar instrucțiunile lor au fost să desfășoare acțiunea în mod pașnic. În câteva ore, birourile au fost preluate, iar canalul a fost transferat sub control național, pentru a finanța proiectul barajului de la Assuan.

Criza Canalului Suez: evenimentul care a schimbat geopolitica

Naționalizarea Canalului Suez a declanșat una dintre cele mai mari crize geopolitice ale secolului XX. Egiptul a preluat controlul asupra celei mai importante arterei maritime, care lega Europa de petrolul din Golful Persic, după ce Statele Unite și Marea Britanie refuzaseră să sprijine financiar proiectul.

  • Canalul Suez a fost cea mai scurtă rută între Europa și Golful Persic
  • Egiptul a anunțat că veniturile din taxe vor finanța barajul de la Assuan
  • Criza a implicat multiple națiuni, inclusiv Franța și Israel
  • Operațiunea a fost pașnică, fără victime
  • Decizia a influențat geopolitica Orientului Mijlociu

Impactul naționalizării asupra transportului maritim mondial

În urma evenimentului, transportul maritim global a suferit schimbări majore. Canalul Suez, până atunci o rută esențială pentru petrol și mărfuri, a fost închis temporar, afectând comerțul internațional și fluxurile energetice. Egiptul a devenit centrul unei crize internaționale, iar sprijinul internațional pentru naționalizarea canalului a fost variat.

Reacțiile internaționale au fost mixte, iar Egiptul a fost susținut de statele din blocul sovietic, în timp ce Occidentul a criticat decizia. În cele din urmă, controlul asupra canalului a rămas în mâinile egiptenilor, iar această criză a marcat o etapă importantă în istoria geopoliticii regionale și globale.

Dan Popa a raportat această poveste în newsletterul său, evidențiind importanța evenimentului pentru istoria modernă a Orientului Mijlociu.