Sursă: Monitoruldegalati.ro
Un nou studiu arată că o piatră de șase tone, numită și „Piatră a Altarului”, a fost mutată de oamenii preistorici din nord-estul Scoției până la monumentul Stonehenge, aflat în sud-vestul Angliei. Această descoperire schimbă înțelesul despre capacitatea societăților neolitice de a realiza astfel de transporturi complexe.
Citește și: Cercetători din Galați au reprodus în laborator crevetele asiatic din Dunăre
Studiul, realizat de cercetători de la Curtin University și publicat în Journal of Quaternary Science, analizează compoziția minerală a Pietrei Altarului. În trecut, o teorie sugera că ghețarii ar fi fost responsabili pentru mutarea rocii, însă noile modele contestă această ipoteză. Conform cercetătorilor, ghețarii nu ar fi putut transporta roci atât de departe, doar până în zona Dogger Bank, aflată sub apele Mării Nordului.
Ce înseamnă descoperirea pentru societățile preistorice?
Rezultatele indică faptul că oamenii au fost cei care au mutat în mod intenționat piatra, folosind un proces complex de deplasare pe uscat și pe apă. Transportul ar fi necesitat coordonare, efort și resurse considerabile, fiind un exemplu de organizare avansată pentru acea epocă.
- Transportul a fost realizat în mai multe etape, combinând deplasarea pe teren și navigația pe râuri
- Comunitățile preistorice au folosit cunoștințe avansate despre mediul înconjurător
- Procesul a necesitat cooperare între grupuri și planificare riguroasă
- Transportul a fost posibil cu ajutorul unor mijloace de navigație primitive
- Rezultatele schimbă percepția despre tehnologia și organizarea societăților neolitice
Impactul asupra înțelegerii societăților neolitice
Descoperirea demonstrează că societățile preistorice aveau capacitatea de a realiza proiecte de amploare, implicând eforturi colective și cunoștințe despre mediul natural. Acest fapt ar putea explica modul în care au construit monumente precum Stonehenge, cu resurse limitate și tehnologie rudimentară.
Studiul adaugă o perspectivă nouă asupra mobilității și organizării acelor comunități, arătând că transportul unor obiecte de această dimensiune nu era imposibil, ci doar foarte dificil și necesar de o planificare atentă. În viitor, cercetările vor putea clarifica și alte aspecte legate de societățile neolitice și tehnicile lor de construcție.