Sidex Galați, considerată timp de multe decenii drept bijuteria siderurgiei românești, se găsește în prezent într-o situație extrem de gravă.Doctorul inginer Petru Ianc a detaliat, în exclusivitate pentru Gândul, cum a evoluat combinatul până la această criză.
Combinatul a reprezentat un centru industrial de mare importanță, având o producție anuală de peste 8 milioane de tone de oțel și fiind dotat cu legături feroviare, navale și rutiere pentru transportul materiilor prime și produselor finite.De asemenea, a sprijinit proiecte strategice, inclusiv centrala nucleară de la Cernavodă.
Citește și: Guvernul prelungește cu șase luni plata salariilor angajaților de la Liberty Galați
Istoria Sidex Galați
Istoria Sidex își are începuturile în 1961, când s-au demarat lucrările de construcție ale combinatului.Totuși, ideea acestui proiect își are originea în perioada interbelică, când experții au evaluat posibilitatea de a crea un mare centru siderurgic în această zonă.Petru Ianc a subliniat că profesorul Alexandru Rău a susținut amplasarea unui combinat la Galați datorită proximității față de resursele de minereu și cărbune din est.
Poziția geografică a combinatului a oferit avantaje importante, facilitând transportul materiilor prime și al produselor finite.Primele șarje de oțel au fost produse în 1966-1967, iar în anii următori, Sidex a devenit un furnizor esențial pentru numeroase ramuri economice.
În anii săi de maximă eficiență, între 1982 și 1983, Sidex avea o capacitate anuală de aproximativ 9 milioane de tone de oțel.O mare parte din această producție era destinată pieței interne, în timp ce o altă parte era destinată exportului.Petru Ianc a evidențiat faptul că Sidex nu reprezenta doar o simplă fabrică de oțel, ci un pilon esențial pentru o rețea industrială vastă.
Sidex a furnizat oțel pentru multiple proiecte de infrastructură, inclusiv pentru primul reactor al centralei nucleare de la Cernavodă și construcția podului Giurgeni–Vadu Oii, care a fost primul pod sudat din România.Până în 1990, Sidex a constituit coloana vertebrală a industriei românești, având un rol esențial în sprijinirea diverselor sectoare industriale.