Poliția penitenciară – un pacient care se simte din ce în ce mai rău, iar o armată de “medici” – ofițeri specialiști, din toate direcțiile, nu e în stare să spună cu precizie ce are și ce tratament îi trebuie ca să fie pus pe picioare. Sistemul penitenciar abia se mai târăște. Este subfinanțat și cu un deficit acut de personal. Se anunță reforme structurale, iar, la nivelul unităților subordonate ANP, bâjbâiala și panica sunt maxime. Ne amenință colapsul, prăbușirea autorității și un deficit acut de personal, care nu au termen de comparație. În lipsă de idei și de soluții reale de reformare, conducerile pușcăriilor au trecut pe modul „fiecare se salvează cum poate”. Și, în toată această derută generalizată, cerul se îndură de noi și ne transmite un mesaj, înainte ca pacientul (n.r. poliția penitenciară) să moară, cu un diagnostic de ultimă instanță: evadarea de la Mărgineni și tentativa de suicid de la...